BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS

15 December 2010

Din femeia fara servici' in femeia cu servici'

Mda....s-a dus frate boieria, dormitul pana-n pranz, plimbatul cu bicla cand ai chef, filme, citit si alte indeledniciri pe care poti sa le ai in voie oricand doresti.S-au supt.Brusc.De azi m-am facut femeie de servici' la o firma de publicitate.Impresii la cald din prima zi? Dupa un an de transmis in stanga si in dreapta impresii si povatuiri despre cat de bine e sa fii liber, esti mai creativ, faci numai ce vrei pentru tine, chiar daca nu ai bani de masline dar macar sufletu', el, dragul de el, ramane liber si tanar, am reintrat in rahat.Cum spuneam acum vreo 2 posturi, din cauza unei situatii foarte verzi, verde stricat, a trebuit sa pun intr-un buzunar principiile mele despre libertate si sa le tin acolo ceva vreme.O sa le scot la un moment dat afara sa mai respire si ele, s-o gasi timp destul si pentru ele, stiu eu.Pana atunci sper sa imi revin usor, ma simt ca si cum asi fi locuit pe o insula pustie un an iar acum, din nou in societate,in jungla.

06 December 2010

Episodu'10(Pour le connaisseur) -Nu e momentul sa am copii, nu unii cu intestin gros

Tzarrr tzarrr.Telefonul ma scotea din pat intr-o dimineata gri.O buna prietena trebuia salvata.De la inec? De la oaste sau din flacari?Nici una dintre variante.Salvarea trebuia sa vina de la mine, cea care trebuia sa stea toata ziua(vreo 10 ore) cu progenitura ei mica de 2 ani.In cele doua secunde de gandire si moarta de somn,am acceptat.Au fost doar 2 secunde aici m-a prins cotoroanta caci daca erau peste 3 nu ii mai mergea si nu mai acceptam eu cu una cu doua.Ce poate fi greu,zic?Ma joc toata ziua,asta stiu cel mai bine, lenevim vreo 2 ore de somn, iarasi sunt artista, o sa treaca repede.Am omis ceva foarte important.Dupa joaca si somn si mai ales multa mancare, se cere si ceva cacati schimbati.Lucru neglijat in cele 2 secunde de gandire si acceptare.Stiu, sunt femeie si chiar la varsta deplina a reproducerii, ar fi trebuit sa ma induioseze cand mirosea toata casa a rahati si sa imi tresare inima de bucurie, sa ma faca sa gasesc rapid ceva sperma si sa devin mama cu lacrimi in ochi.Dar ghinion, m-a panicat maxim.Am socotit rapid ca nu mai sunt decat vreo 3 ore pana sa vina parintii, daca ne jucam si fac tot ce vrea oratania mica,timpul va trece repede si tanara domnita nu va observa ca e mai grea in pantaloni.Am dus-o cu vorba cateva minute, dar mirosul ma transforma in balaur si nu e bine cand devin balaorita, asta stiu eu bine.Sa deschid fereastra cand afara e atat de frig? sa ii mai pun ceva pantaloni peste si o sa tina mirosul blocat? sa consum vreun parfum oaches prin toata casa? sau sa sun la parinti ca e urgenta si mor doamne fereste langa copila, vreti sa ma gasiti lesinata?Nu se poate asa ceva, eu care sunt artista emerita a poporului in fecalistice, eu care ma dau rotunda ca sunt doar niste rahati, toata lumea ii face, e natural, eu care am la ordinea zilei o fraza pentru fiecare care sa contina "cacat", mie sa mi se intample blestemul asta?O data o sa trebuiasca sa invat sa fac aceasta"afacere murdara, doar vreau o suta treizeci de copii, cine o sa ii schimbe?Mi-am zis:pana aici.Ori eu ori el.Ma face pe mine un rahatel cu ochi blajini?Cat poate sa contina o jumatate de om.Mi-am pus fularul meu imens la gat in asa fel incat sa imi acopere toata fata.Atat creier am avut incat am speriat copilul.Schimbare de plan.Mi-am pus fularul meu imens doar peste nas sa nu mai planga domnita.Am tras aer in piept si am facut o manevra de resuscitare la 180 de grade , scos scutecul cu o tona virgula cinci de cacati proaspeti aburinzi a sanatate,lasat jos langa copchil, fugit rapid in cealalta camera si respirat, intors la plod, gasit plod uimit cu ochii beliti la fular, pus alt scutec curat, dinamitat scutecu' aburind.Dupa jumatate de ora de la"operatiunea Monstru"inca imi batea inima mult prea tare decat o stiam eu, iar narile mele inca simteau parfumul intestinelor eliberate.
Cu aceasta ocazie veau sa fac cate medalii vor, tuturor celor care schimba frecvent pe cineva la cur.Ma declar facatoare de medalii.

30 November 2010

Io-s femeia de servici' si nu am prea mult lipici

23 November 2010

Era sa ma fac corporatista

Situatia a devenit verde. Un verde de nu iti vine sa te uiti la el, ca nu iti mai trebuie vreodata culori.Verde stricat, imputit, mucegait.De aceea am inceput sa accept sa ma duc si la interviuri la care mi-am jurat sa nu mai ajung vreodata.Ma urasc cand imi ascund principiile in buzunarul de la spate, pentru bani, e si asta o prostitutie, dar din cauza culorii verzi mai sus amintite a trebuit sa o fac.Asa se face ca pun frumusel un sacou prafuit, nepurtat de mai bine de un an, caut o camasa mai serioasa nu gasesc decat pictate, inflorate, hippyoate si nu se cade sa ma vaza ditamai "haseru" asa.Nu stau mult pana ma imbrac, aleg de obicei primii jensi ce ii nimeresc in dezordinea din dulap si un tricou la intamplare, imi pun cercei cu cirese in urechi , niste tenisi si gata treaba, insa acum....o ora.O ora de uimire si neputinta in a asorta niste culori pe mine, fata de curcubeul purtat zilnic.Sa imi pun niste cercei mai seriosi...hmm... nu merg astia cu vaci, nici astia cu floarea soarelui.Renunt.Fara cercei.Pantofii mei de "mancat placinta in oras" ma strangeau ingrozitor, erau prafuiti si se uitau tare ciudat la mine cand am vrut sa ii incalt.I-am pus la loc in sac si i-am luat pe cei verzi, fara toc.Asta e, nu merge dar alta solutie nu am.Drumul pana la firma X a fost ingrozitor.Am trecut intr-o ora de la dorinta puternica de a ma angaja si a face orice sa obtin jobul pana la lacrimi si intrebari despre etica mea interioara.Interviul cum ma asteptam, oameni care vor sa te faca sa te simti umil, idiot, pe cand ei...buricul companiei au un job nu ca tine fraiere care vrei un loc de munca.
Urmeaza un sir intreg de clisee si intrebari idioate de la:" cum ma vad eu peste cativa ani" si pana la "de ce ati ales compania noastra".Nu vreau sa pierd acum vremea amintindu-mi prin ce stres maxim am trecut, ce raspunsuri am dat si ce mirati au fost auzindu-le. De ce am trecut din nou prin cacatul asta de sistem?Pentru a gasi un job pe care nu mi l-am dorit, cum as fi putut sa ii mint sa le zic ca visez de mica sa lucrez sclav pentru ei...
Am plecat si m-am plimbat aiurea pe strazi, plangand iar si amintindu-mi de buzunarul meu de la spate plin cu principii, de data asta pentru ca eram aproape sigura ca m-au placut si ca ma vor anunta ca sunt "za oan".
A doua zi am primit mail cu raspunsul lor negativ, din care citez : "in acest moment consideram ca postul pe care il avem disponibil nu v-ar pune foarte mult in valoare potentialul". Am trecut in mai putin de un minut prin stari de tristete dar si eliberare, bucurie, exact ca atunci cand imi cautam camasa portivita pentru interviu.
Sa vad acum cum scap de situatia verde.

15 November 2010

Mda... cam complicata

05 November 2010

What's your poo telling you

Am gasit pe Amazon mai multe "docomente" despre mersul la baie cu tot cu activitatile adiacente acestei trebi.E semn.Trebuie sa ma apuc de finalizat operatiunea mea "carte despre fecale" ca nu mai apuc sa devin celebra.

01 November 2010

O poveste despre doi copii si 2 adulti

A fost odata ca niciodata o fata cam de 13, 14 ani asa, care se amuza pe vremea aia de ce scriu oamenii la gazeta(pe vremea aia erau 2,3 reviste ziare).Asa se face ca intr-una dintre zile se gandi sa ia la intamplare o adresa de corespondenta de la rubrica "cititorii nostri" si sa scrie doua vorbe sa vada daca primeste raspuns.Foarte uimita a fost ea cand dupa nici o saptamana a gasit cutia postala ocupata cu un plic de la un baiat cam de acceasi varsta care i-a raspuns.La cateva zile isi scriau despre orice.Vorbeau despre stele, despre scoala sau mancare, toate acestea fara ca ei se se vada vreodata, nici macar in fotografii.Au refuzat amandoi sa iti trimita poze, pentru ca era mult mai frumos si romantic asa.Si-au trimis frunze uscate toamna, ghiocei presati primavara, nisip vara.Traia fiecare inca o poveste, inca o viata prin ceea ce celalat scria.Au strans aproape un sac de scrisori, fara o cearta intre ei,fara sa se intrebe cum arata celalat. Si-au scris o poezie.Au vrut sa fie cea mai lunga poezie din lume.La finalul fiecarei scrisori puneau pe hartie cate un vers, urmand ca celalat sa gaseasca rima potrivita printr-un alt vers.Nu mai exista alta bucurie decat atunci cand prin gaurile cutiei de scrisori se zarea ceva.Au fost ceva ezitari din partea parintilor, in ambele cazuri, cand maturitatea si experienta lor de viata celebra au zis ca sunt prea mici pentru "treburi deastea si in plus nu va mai ganditi la scoala". Dupa ce au supus expertizei cateva scrisori in care s-a vazut clar inocenta si nici un pericol national, i-au lasat in pace.Ai fi zis atunci ca sunt sortiti unul pentru celalalt si ca nu va exista nici o ultima scrisoare.Dar lucrurile frumoase se sfarsesc, pentru ca asta e rolul lor sa dureze putin.Nu stim care a fost cauza reala, au crescut, s-au plictisit, au terminat poezia, cert e ca s-a stins pur si simplu.Anii au trecut fata a devenit adult si s-a mutat cu desaga in spinare si manata de vise marete, in alt oras.In una dintre zile in timp ce se plimba pe strazi aiurea si-a dat seama ca se afla pe strada pe care locuia prietenul ei cel mai bun, de acum 10 ani si cum ar fi putut sa uite adresa aia, doar a scris-o de sute de ori pe sute de plicuri.Nu a ezitat si a pornit cu inima batandu-i in piept cu putere sa caute exact adresa, sa il intalneasca.Au urmat apoi ore intregi pe banca in fata scarii, tragand puternic din tigara si zicandu-si ca e prea telenovelistica treaba si ca ea nu e genu' care sa faca deastea.A plecat. "E mai bine asa.Daca omu' e insurat, cu copii", isi tot zicea in minte.A 2a zi a revenit. Aceeasi banca, alte tigari.Era acum atat de curioasa, daca nu au avut atunci curajul sa se intalneasca, ce daca au trecut 10 ani, o cafea pot bea impreuna si rade de trecut.A intrat in scara, a gasit usa ce avea numarul apartamentului stiut de ea si a sunat.Cat de penibil, se gandea ea, sa apar si sa zic:stiti, sunt eu, acum 10 ani... daca nu o sa mai stie de mine, daca par o disperata, nu vreau asta".Nu a raspuns nimeni si cum crede in destin si-a zis ca asa tebuia sa se intample.A plecat, nu inainte de a rupe o pagina din agenda, a scrie pe ea 2 vorbe, un nume si un numar de telefon si a o pune in cutia postala.Dupa cateva ore o voce timida o suna si ii zise ca a primit biletul ei si ca abia asteapta sa se intalneasca.A fost dezamagita de reactie.Asa de repede, asa de simplu? Ea il stia altfel si credea ca e acelasi om, acelasi copil surprinzator care o uimea la fiecare scrisoare cu ceva nou.Acum abia a legat 2 vorbe, fara nici o emotie i s-a parut.S-au intalnit a 2a zi, banal cum nu vroia ea, la o cafea.Nu aveau nimic in comun acum.Nici macar aceeasi muzica.El ii vobea romantic despre fotbal iar ea cu mana sub barbie se uita prin el, zambind.Personajele povestii noastre s-au schimbat, au devenit adulti cu alte idealuri, alte vise.Acum ii emotioneaza alt tip de socializare, nu mai primesc scrisori decat in Inbox.Desi cred ca ea nu s-a schimbat atat de mult,e la fel de copil cu aceleasi vise.
Prima si ultima lor intalnire.
Si am incalecat pe o sa si v-am zis povestea asa.

29 October 2010

Vecinu' de la geam 3

Imi trece repede.Am inceput sa ma plictisesc.Nu vreau sa devin o disperata care sta calare pe fereastra asteptand fantomele.Ma plictisesc oamenii care nu spun nimic, normalitatea asta ma enerveaza rau.Oamenii simpli.Vecinu' meu nu face nimic sa iasa din anonimat,nu are chef, asta e semn ca tre' sa ma retrag si sa nu mai vobesc cu iluziile.Stiu as fi putut face eu ceva, dar imi e lene.Si poate e mai fain asa.Nu ne cunoastem si nu avem cum sa ne facem rau reciproc, nu avem cum sa ne certam din prostii, sa ne facem planuri de viitor.Nu trebuie sa ne vedem zilnic, cand avem chef iesim la fereastra si e de ajuns.Deaja cred ca am relatia de vis cu vecinul meu.
Stiu am mai fost in dispozitia Doors, dar acum e ptr vecin, sa nu zica ca nu fac primul pas.

26 October 2010

Capace wc alese pentru doamne fine aveeeem!!!

Obsesia mea despre tot ce tine de fecale, a adunat de-a lungul timpului intr-un folder, da ea, obsesia nu eu, cateva modele de capace folosite pentru a masca urinari celebre sau nu.Le-am pus pe categorii(ma urasc acum caci mi-a venit in minte un cuvant pe care il detest nu stiu de ce, asta e alta poveste despre cuvintele pe care le detest eu, "caprarii" el e cuvantu') iar mai jos enumar cateva, asa de marti seara la o cana de ceai fierbinte cu scortisoara.Ce poate fi mai bun? Wc-uri si ceai..ce zi minunata am.

Capac pentru tine care esti artist inchipuit,ai fular si bei ceai la MTR ca e de "bonton", tre' sa vada si fesele cat de artist esti nu?


Draga piti nu te supara ca astia de la "mol" nu au venit cu noutati in magazine, ia incearca la buda, ceva fin pentru tine.


Ca sa il faci sa inteleaga ca e al 2lea din viata ta si ca primul a fost doar asa o intamplare urata, poti pentru impresionare sa te arati credincioasa.


Stimabile popoare, restul decat Romania, tam tam inventie, ca sa nu zic mai mult sa par xenofoaba.

Mi s-a terminat ceaiul, ma duc sa reincarc, nu mai am chef de wc-uri si capace azi.

21 October 2010

Cine a ascuns cheia succesului?

19 October 2010

Acum ma dau si cineast

Vazui un documentar tare fain, e drept un pic americanizat, dar am trecut peste si am vazut altceva.Ma dau drept Irina Nistor acum sub acoperire si va oblig sa va uitati cand aveti timp."Man on Wire"

18 October 2010

Vecinu' de la geam 2" E cul"

Eu cand zic ca vecinu' meu e "cul" nu ma credeti.Sambata ma intorceam de pe cararile bodegariilor bucurestene pe la 3,4 de dimineata si hop vecinu isi fuma zilele pe fereastra.Ha, ori e un mos care nu are somn si ultimile bucurii sunt tigarile in noapte, ori vecinu' petrecu si el.Cand o sa il mai vad o sa imi ridic tricoul la geam,in timp ce o sa fumez, sa vaz daca face si el ceva util ca altfel o sa ma plictisesca repede.

14 October 2010

Vecinu' de la geam

Cred ca la blocul de peste drum, peste bulevard si peste parc, ala de abia se zaresc culorile perdelelor,da ala, ma urmareste un tip de la geamu' din bucatarie.Da, stiu sigur ca e un tip pentru ca tresar cand se uita pe fereastra.Nu il vad decat noaptea cand are lumina aprinsa si cand eu sunt trista.Ce ciudat ca apare doar cand eu nu stiu cine sunt.Acum 2 seri cand fumam pe la 1 noaptea cu genunchii stransi si ma gandeam cum sa nu ma opresc din fugit, a aparut si el la geam.Mi-a fost jena ca stateam in chiloti in fata lui si mi-am tras tricoul peste genunchi.Mi-am lasat privirea in jos si m-am gandit ca o sa creada ca sunt o curva care isi fumeaza tigara si o sa plece apoi,m-am gandit ca nu o sa se mai intalneasca cu mine.Hmm, daca din nimicuri deastea ne certam atunci nu are decat sa nu mai vina, eu nu renunt la stat in chiloti prin casa.Aseara m-am uitat la un film prost fara sa recunosc de la inceput ca nu o sa imi placa si ca iar o sa ma culc pe la 1.Inainte sa inchid lumina am ridicat privirea catre blocul de peste bulevad si mi-a spus noapte buna.Ma bucur ca nu ne-am certat dintr-un fleac chilotesc.

11 October 2010

Ce mai asculta femeia de servici'

09 October 2010

04 October 2010

De azi ma sui pe matura si fac vruuum vruuuum

01 October 2010

Aenuizivelet anamor arebil

M-a prins revolutia cand abia descopeream cum e cu socoteala si cititul.Am facut zilele acelea o obsesie pentru cititul invers.Pentru ca ore intregi stateam atunci in casa si priveam la ce scria pe ecranul televizorului "televiziunea romana libera"- aenuizivelet anamor arebil" sau "revolutie " eitulover incepusem sa citesc invers tot e prindeam de la titlul din ziar pana la denumirea magazinelor.Imi pare rau ca nu m-am experimentat cu trecerea anilor in cititoare pe dos.Dar sunt cateva denumiri pe care oricand la aud eu el zic invers.De drag.
Cum de drag ascult si James Last si mereu imi aminteste de Telecinemateca sau genericul de la "Tezaur folcloric"- ruazet cirolof a lui Farcas.



28 September 2010

Miros imbuteliat

Vreau sa imbuteliez in sticle mici mirosuri dragi.
vreau o sticla cu miros de strugure din spatele casei bunicilor.
vreau o sticla cu mirosul dulapului unde tinea mamaia prosoapele bune si unde rascoleam mereu.
vreau o sticla cu miros de guma turbo si o sticla cu miros de inghetata la pachet ca untul.
vreau o sticla cu miros de mare si miros de vant.
sticle cu zambile albastre din fata casei bunicilor si sticle cu miros de nuci verzi.
o tona de sticle cu miros de librarie; o suta de sticle cu miros de acetona.
435 de sticle cu miros de metrou din Paris si alte sticle cu miros de carare de munte.

22 September 2010

378 de ani

Nu exista tabara scolara acum 378 de ani, fara discoteca de seara.Nu avea cum sa nu fie GNR cu un November Rain.Ma apuca groaza cand auzeam "bluzuri" stiam ca cele mai populare din tabara vor dansa, chiar si ele timid la juma' de metru de partener.Restul, plebea, de alde mine, sprijineau peretii cu privirea in jos,doar doar vor dansa si ele.Unele aveau noroc se invitau intre ele,peste ani devenind acum feministele inraite care fac barbatii porci, celelalte, cu ochelarii pe nas si un cos timid pe frunte, ascultau piesa si nu si-ar fi imaginat ca peste 378 de ani vor auzi live November Rain.

20 September 2010

Azi vreau sa fiu Forest Gump, nu mi-a mers cu dulapu'....

07 September 2010

Teorema celor 3 trei

Weekend.bere.vin.votca.suc de mere din cand in cand.vin.votca.
Dupa toate astea, am aflat de la oamenii dragi ce ma inconjoara si suspina odata cu mine la ultima picatura de suc sau apa carbogazoasa,( "care se duce ma sa ia suc si apa ptr vin si votca?"), ca exista asa o teorema clasica... pe are "cum tu nu o stii femeie???"
Asa se face ca cele ce vor urma pe langa oripilarea domnitelor virgine si rosii in obraji, ma astept sa starneasca "ganduri,ganduri, nori si corbi".Relatarea de mai jos e o compilatie celebra dezbatuta intre domnii Surubel, Papucel si Buretel, pentru a explica teorema.
A2a zi.
Au.
Fii calm,nu uita totul se termina incepand cu al 3lea..
Cautarea unei bude cu fereastra este "za mast".
Apare primul... e asa de dimineata,light, cum te trezesti,inca ti-e bine, n-ai nimic, zici: "aaa sa o luam de la capat frate",dar cum scoate primul capul.. cum te loveste: se invarte tot, te doare capatana de te ia toti dracii, te arde stomacul, uff s-a dus..
Pauza.
Socializare.
Incet,incet, isi face aparitia pe marile ecrane mult asteptatul domnu'2.Asta e bolnav rau de tot, vai, e pe moarte, miros de intoarce cabana 3 virgula 2 cm spre sud, daca n-ai borat pana atunci, la al doilea sigur o faci.
E genu' moale, aproape apos, si cu toate astea te suge de vlaga.
Apari palid la fata.
Pauza.
De unde dracu' socializare.
Aspirina.
2 aspirine.
Stai asa ca mai e putin ...se fac imediat 3 si scapi si de data asta.
Se lasa putin asteptat, dar merita.E asa pe dupamasa... e inchegat si consistent,e salvarea venita din cer.
Odata cu el trece tot, cerurile se deschid, ingerii coboara pe pamanat intr-o ploaie cu petale de trandafiri si floarea pasiunii.
Pe fundal se aude Louis Armstrong: "What a beautiful world".

06 September 2010

Vis

Cand o sa fiu mare o sa ma fac dulap.

01 September 2010

Cine are ma reteta succesului ?

31 August 2010

...pentru ca am chef de liniste

26 August 2010

In randu' lumii cu send request

Am fentat cat am putut treaba asta cu marile retele de socializare.Nu vreau sa repet ce au zis altii si cum mie mi se pare un pleonasm si defapt dauneaza socializarii...
Mi-am facut cont pe facebook, a trebuit, zice lumea ca imi va spori sansele sa imi gasesc un job pe plac si ca va curge miere si lapte altfel ca pana acum.
Nu reusesc sa inteleg ce e ala perete, de ce trebuie sa existe, ce sunt alea like-uri si de ce trebuie sa stie tot mapamondul ce imi place mie.Azi mi-am pierdut toata ziua incercand sa deslusesc enigmele lui.Sunt de moda veche daca vreau sa beau o bere in real live si nu sa imi cresc castraveti in farmville?Nu neg bunele intentii ale internetului,dar cred ca incet, incet ne transformam si in loc sa punem mama pe telefon sa il sunam pe fostu' coleg de generala,sa ne vedem la o vorba, ne bucuram ca i-am dat "send request".

18 August 2010

De pe la nemti

Cand eram mica si traiam sub ultimile rasuflari de comunism, auzeam povestindu-se de catre oamenii mai mari cum e "pe afara".Nu vreau sa istorisesc acum despre prima cola la cutie primita cadou si pastrata ca si suport de creioane chinezesti multa vreme dupa aceea, ci cum auzisem eu ca nemtii, au asa un sistem bine pus la punct, asa is de organizati, ca isi elimina fecalele pe strada oriunde le vine lor se aseaza fara rusine, termina si pleaca.Apoi vin echipajele speciale care sunt peste tot si nu trece multa vreme de la "incident" ca acesta este si ridicat in masini mari speciale.Oauuu, eram uimita si marcata profund cand tot auzeam asa povesti despre germani.Cum trebuie sa fie acolo la ei de ciudat sa faci pe strada...adica daca te taie si nu esti nici in vizita nici la scoala, poti sa te eliberezi? adica pe strada la nemti e alta lume? Mentalitatea ca nemtii fac cele mai bune lucruri de la masini la medicamente, nu cred ca ne-a parasit si ducem in carca inca sechelele comunismului("frate lucru nemtesc bine facut").Numai ca intre timp eu am crescut, i-am vizitat pe nemti si am aflat si ca... exista toalete publice pe strada, lucru de neimaginat cand eram copil.

17 August 2010

Culese

11 August 2010

Pentru trup si suflet putin sport:)

06 August 2010

Episodu'9(Pour le connaisseur) -CERC RESTRANS

Ce ciudati suntem noi adultii.Cat suntem mici, foarte mici, dam drumul la teava cu fecale pe noi intr-un mare zambet spre disperarea celor din jur care trebuie sa o ia de la capat cu schimbatul iar si iar la infinit.Cu ochii umezi de placere ne uitam la fata ingrozita a oamenilor mari si nu pricepem de ce atata agitatie in jurul nostru, cand ar trebui sa fie bucurie,"uite mami ce am reusit sa fac si singur, fara ajutorul tau".Cu totii am trecut cred prin etapa gustarii delicatesei din chiloti asteptand acum, adulti fiind, marele pot la loto. Faceam oricand, oriunde, mai ales cand nu era momentul, agitam pe toata lumea din preajma noastra pentru doi stropi timizi.Acum e invers, gonim orice urma de vietate care ne-ar putea nu vedea, ci auzi, ne taram corpul intr-un loc cand mai indepartat, ferit de soare si lumina(asta mi-a placut cum suna nu are legatura), fara sa mai creem atata valva printre noi cum am reusit singuri sa ducem la bun sfarsit resturile alimentare tocate marunt.
Am sa trec peste cateva etape care mi se par amuzante de cand ni se zareste noua parul pubian pana la batranete.Incet, incet ne stricam si devenim plictisitori, nu ne mai laudam cu ce am facut in pantaloni sau sub rochita.Primele intalniri timide, o aduci pe zana acasa, dar cum sa faci ca te taie o cacare rau si nu ai decat o garsoniera? Se va auzi si domnita nu va mai pica pe spate, poate doar de la miros, ca ea vorba aia nu se caca, ca doar e o domnita.Sa dai drumul la apa tare? - o sa zica ca esti risipitor si nu tii la planeta; sa tusesti cat te tin plamanii?- hmm, e bolnav si nu va vrea vreo boala.Scapare nu ai si vei vedea daca te iubeste pentru sufletul tau mare.
Buun.. ai luat-o de nevasta, v-ati mai relaxat si vrei sa te duci ca omul sa urinezi?(mi-a venit sa pun ca si studiu de caz un barbat,poate pentru ca sunt mai misto de cat noi, dar vice versa este clar valabila).
Grabit fiind spre buda si cu gandul la meci lasi pentru prima data usa deschisa sa auzi si comentariile de la televizor.Stupoare.Nu o mai iubesti ca in prima zi. S-a futut si meciul si tot.Trebuie sa linistesti domnita cu nenorocirea ce s-a abatut asupra voastra, cum ai distrus tu frumoasa relatie, urinand cu usa deschisa.Nu ti-a pasat o clipa de sentimentele ei sincere ai adanci.
De ce doamnelor sau domnilor atata mirare? cand va scapati pe voi voit sau nu va pasa ca are cine elimina excrementele de pe voi, nu era un capat de lume(cliseu, pus la fenta).
Cercul se inchide la batranete cand va trebui sa retraim copilaria cu fecalele ei cu tot, peste noi cu marsavie si fara a fi anuntate.Ajungem in acelasi loc al neputintei si ne va fi iarasi permis sa lasam frau liber nevoilor.Ceva nu se leaga in mintea mea, sa fie oare ceva miros de ipocrizie?

05 August 2010

Pentru ca am chef de Janis...


Asculta mai multe audio Muzica

26 July 2010

ACOLO, timpul sta pe loc

Am cunoscut un loc unde timpul trece usor in bataile valurilor.Un loc unde se intalnesc,imi permit sa citez pe unul dintre cei ce au trecut pe acolo: "un loc unde se regasesc suflete ratacite".Am ajuns din inamplare ACOLO si atat de usor mi-a fost sa nu mai plec, pe cat de greu imi este acum sa scriu despre asta.Marea imi da tot timpul stari ciudate, imi pune intrebari la care nu stiu sa raspund si ma face sa ma gandesc la timpul in care nu o voi vedea.Si nu sunt o iubitoare de apa, o urasc chiar, nu stiu sa inot si nu vreau sa invat.Cand zic mare ma gandesc la un intreg intre soare-nisip- emotie-miros si auz.
ACOLO, toate aceste simturi sunt lasate libere, nu te intreaba nimeni de ce esti altfel sau cat ai de gand sa stai, timpul e lasat sa se scurga in voie.
Acum din nou in Bucurestiul aglomerat unde timpul trece repede intre cele 2 semafoare si cozile din hypermarketuri,acum, nu fac decat sa socotesc cate zile mai sunt pana sa ma reintorc in ACEL loc.

14 July 2010

Avizat si stampilat

Si fiindca fara job e tare bine, mi-am dat azi si concediu.Eu l-am scris,l-am semnat cuviincios si via Vama Veche cat m-o tine ea.

12 July 2010

Casa de ..cacat?

Am aflat zilele astea ca e la moda expresia "casa de cacat" folosita in acelasi context ca si stereotipul "casa de piatra".Nu am fost eu cea careia sa i se ureze cu toata inima asta, insa am avut un soc cand am auzit.M-am gandit ca e asa...intre prieteni si uite domnule si pe altii cu pasiuni fecalistice, dar nu, oameni trecuti prin viata urau celor cu pricina "sa aveti parte de casa de cacat".Nu am rabdat si am intrebat de unde si pana unde? Am inteles ca e vorba din batrani si asta,(ce pervesi domnule)si ca se ureaza asa ca nu cumva sa se bage cineva in casnicia ta, sa ai parte de casa doar tu...cacaturi deastea,zic.Uite domnule, ca e bun la ceva, cand eu va tot zic de ceva vreme ca fecalele sunt aducatoare nu numai de noroc ci si de case, nu ma credeti, ca odata si odata o sa ajungem sa uram cine stie ce in loc de "pofta buna" sau "somn usor"...

05 July 2010

vara

ce bine e vara....
cand o sa fiu presedinte am sa dau o lege sa fie mereu vara. am zis.

29 June 2010

Nimic

Timisoara.Dau o bere

21 June 2010

30 punct si de la capat

M-am trezit cu 5 riduri in plus.Brusc mi s-au lasat si tatele.Ma enervez mai usor, sunt antipatica si nu imi convine nimic.E clar, e semn de 30, ce cacat.

Primii cadoo o poezie scrisa ca in fiecare an ptr mine de la EA si care coloreaza exact starea mea de treizeci':

In dud, o duda adasta.
Visand la India...
Si se gandea:
"Ce soarta cruda,
Sa te nasti numai o duda"
Suspinand adanc si flasc:
As fi vrut sa nu ma nasc!
Sau macar, de va fi fost,
Sa ma fac un fruct faimos:
O guava, o papaya,
Or smochina, vorba aia!
Sa fi fost un tamarind.
In New Delhi huzurind.
Sau un mango cu aplomb,
Rosu,galben,sferic,romb..
Sa fi fost macar piper,
Iute,negru,pisicher..
Insa stau pe-o craca uda
Si ma vaiet de zaluda.
Fiindca nu-s decat...o duda"

12 June 2010

Claptomania

Marilor artisti, geniilor li se poate ierta totul.Eu asa cred, ca sa lasi ceva lumii, trebuie sa inclini balanta cu ceva negativ.
Mi s-a zburlit chelea cand a aparut pe scena aseara.Concertul a fost clar, cuminte,de calitate.Nu insa spectaculos, cum ma asteptam.A fost mai mult un concert Steve Winwood.M-a amarat putin comercialitatea prestatiei,nu tu un buna seara, prezentarea bandului,la revedere, facut parca pentru ca asa scria in contract si gata.Nu zic de domnita din deschidere care a prezentat ea pe "marele nostru artist" si bucuroasa ca isi face debutul in lumea "soubizului", careia nu i-am vazut utilitatea.Cine sunt eu critic muzical? Nu, doar ca chelea zburlita de la inceput nu a tinut cat tot spectacolul cum imi doream.






04 June 2010

Discriminarea femeilor fara sutien

Nu as fi crezut vreodata ca voi fi subiectul unei sedinte intre 50 de persoane, eu nefiind prezenta, dar huiduita la nivel inalt..pentru ca ...stiti ea...nu poarta niciodata sutien.Colaborez de ceva vreme part time cu o firma,partial tot fara job sunt, dar asa cand si cand..in fine...dupa 6 luni de astfel de colaborare, domnitele ca doar despre ele este vorba s-au gandit sa-si anunte superiorii ca domnita de serviciu' vine fara sutien si clientii se uita la ea:)).
Acum nu va ganditi ca am ditami balcoanele sau ca bunul simt imi lipseste si ma afisez cu tricouri transparente, nu, nicidecum, aici e stupoarea.Am primit mustrarile de cuviinta si degeaba am incercat sa sustin teoria "nu conteaza cat de lung ai parul, important e cat si cum gandesti", ca nu a mers,sunt aratata cu destu' ca fiind aia rebela :).
Au fost intrebate despre mine si nu au zis ca nu ma descurc, ca sunt rea si injur sau ca ma pis din picioare...nu au zis :"frate aia trebuie pusa la zid, vine fara chestia aia hidoasa de strans la spate".
Nu vreau sa creez revolutie, nu m-am gandit vreodata ca nu am depasit inca anii in care oamenii pun pret pe lucruri atat de superficiale.
Nu vreau sa imi schimb obiceiurile meschine si diabolice de a spune nu sutienului inutil.
Asadar de va fi cazul ies si in strada si chem si toate domnitele fara sutien sa mi se alature, sa facem un partid si sa ne ridicam si tricourile spre oripilarea multimii si marirea nivelului de trai.

28 May 2010

Luati si paine, stati ca vin si cu sarea acum

Cine sunt eu sa judec un intreg popor si sa afirm ca sunt importiva deja cliseistei afirmatii"romanii sunt ospitalieri"?
O sa trec repede peste faptul ca am fost indoctrinati sa credem ca suntem cei mai misto ever, ca poporul nostru te astepata oriunde ai fi cu bratele deschise, fara sa aiba vreun interes din asta, ba din contra aduce si sare si paine sa te omeneasca.
Insa nu pot sa ma minunez de fiecare data ce senzatie oferim ca natie inca de cand treci de usile aeroportului.Astazi am fost sa astept pe cineva venit de peste mari si tari si am asistat la o minunatie de scandal intre coaiele a doua agentii rivale de "badigarzi".Unde se putea intampla asta sa pice cel mai bine pentru strainu' venit sa admire ospitalitatea romanilor?- exact in fata la sosiri. Pentru ca una dintre firmele de muschiulosi parcase aiurea masina, in locul celeilalte firme de adevarati, a inceput incaierarea.Nu va ganditi ca si-au spus vreo doua in soapta sa nu deranjeze si s-au imbratisat dupa cu zambetul pe buze, nicicum, limbajul a fost unul pe care ar fi trebuit sa il notez sa mai prind si eu ceva nou si trendy.S-au strans in fata vreo 10 posesori de tricouri stramte si cu burta, sa injure si sa se ameninte ca el are coaiele mai mari vizibil decat celalalt.Nu a putut sa ii stapaneasca decat politia, a 3a parte implicata in cearta.Lumea pasea sfioasa printre ei facundu-si poze de bun venit pe plai mioritic in fata circului romanesc.
Mi-am zis in gand: si sarea? si painea? nuu sigur apare ea acum,poate e in porbagajul unui taximetrist gata sa te jermaneasca, nu ne putem dezminti doar suntem neam de ospitalieri ce mama ma-sii!!!

22 May 2010

Los amantes del circulo polar

Film.Recomandare, ca altfel nu prindea ochii mei asa frumusete.Nu vreau sa povestesc ca nu sunt nici cineast, critic de arta sau vreo parere influentatoare a tarii, vreau doar sa dau mai departe.Doar daca mai crezi in printi si printese, in destin si lucruri altfel in dragoste.Nu e asa siropos pe cat am relatat eu.Fir intins sau vizionare placuta.

17 May 2010

Muzichii di la mini din casa

05 May 2010

Dedicatie fara numar,mar, ar, r

Daca as fi fost barbat cu siguranta as fi fost unul misogin.De ce? Pentru ca meritam.
Incepand cu umorul si terminand cu condusul.Nu vreau sa cad nici in stereotipele cum ca "cei mai mari bucatari...cei mai mari poeti,muzicieni...vai barbatii".Clisele de tipul "cel mai" fac sa imi apara un rid.
Dar sunt atatea cazuri cand ne meritam glumele cu blonde, si educarea singurului nostru neuron, incat nu pot sa nu ma alatur miscarii masculine.
Vreau sa inchei scurta cuvantare din fata poporului, cu o poezie foarte draga mie, scrisa de E.Brumaru, pe care am recitit-o astazi cu mare drag si mere de minune cu starea pe care mi-au creat-o inca o data astazi domnitele(doamna de calitate la volan claxonandu-ma si injurandu-ma pe geam, pentru ca am tupeu sa merg cu ....bicicleta).
Pentru voi dragelor:

"ÃŽmi plac femeile cu ÅŸolduri
Şi sîni, ce se rujează tare
Şi dacă sînt puţin grăbite
Se pişă falnic din picioare,
Şi li-s pătaţi mereu chiloţii
De spermă, şi iubesc adînc,
Şi-şi bat rivalele în piaţă,
Şi prăbuşite-n perne plîng;
Femeile date cu pudră
Åži cu colonie intens,
Pierzîndu-şi vremea în discuţii
Şi-n certuri fără nici un sens;
Îmi place să tot scriu de ele
Åži-mi vine chiar foarte uÅŸor;
Trăiască-n veci vulgaritatea
Åži imbecilitatea lor!!!"

30 April 2010

SOS

Sunt in vizita la prieteni care mai si pleaca de acasa...(sunt sechestrata la ei in apartament cateva ore) si nu am hartie igienicaaaaaa!!!!!!! ajutor!!!!ma cac!!!

28 April 2010

Cirese de mai

Zilele trecute am fost la o nunta.Petrecerile tip nunta la romani, ma umplu de bube,dar fiind la prieteni dragi mi-au trecut repede.Cum rochiile incorsetate cu sclipici, tatele iesite in afara rochiei si tocurile ce te fac sa pari mimoza, nu sunt pentru mine, mi-a fost ceva mai greu sa ma hotarasc, sifonierul meu scaldandu-se in haine sport.Asa se face ca am plecat de acasa in cea mai scurta rochie posibila, tapetata cu cirese pe ea, cu cel mai rosu dres din lume, garnisit cu cei mai verzi pantofi comozi.Mi-am trantit si o pereche de cercei cirese de mai, cum le-am numit eu si am purces catre adunare.Fiindca cu bicicleta totusi nu ma puteam duce, cu masina nu se cuvenea din pricina de "ceai" baut in timpul petrecerii, am ales metroul.
Nu m-a interesat niciodata lumea din jur, de pe la garduri, insa acum m-am simtit foarte ciudat cand privirile oamenilor nu se dezlipeau de pe mine.Prea putin imi pasa daca erau priviri de admiratie sau de uimire,cert e ca la romani uitatura asta lunga de vitel, ma incomodeaza.Am ripostat la cativa cu un zambet,dar uimirea le-a fost si mai mare si am renuntat.Nu am vazut popor mai incomod si bagacios.Si nu, nu erau batrani fosti comunisti care nu stiu sa se imbrace decat in negru si gri, nu erau tineri, de la care am pretentia ca vor fi viitorii batranei draguti cu flori la camasa si palarii vesele.De ce ne sperie pe noi ca natie diferentele, nu esti la fel ca mine, nasol, la zid, " sa te jupuim si sa te facem drapel".

20 April 2010

Vis

Cand eram mica am visat de mai multe ori acelasi vis.Nu m-a crezut nimeni.Nu se poate domnle', ziceau oamenii mari si cu experienta.
Era un vis asa frumos, cum eu zburam de pe niste stanci alaturi de pasari.Atat imi mai amintesc acum, dar asa dor imi e de el... l-au speriat adultii, tare as vrea sa mai zbor in somn.

12 April 2010

Orgasm punct

27 March 2010

Atentie somer la granita!!!

De ceva vreme stiti deaja ca nu mai am job si ca refuz orice fel de implicare intr-o corporatie sau altfel de munca, excluzand cea de hand-made-areala de care m-am apucat recent.Asa se face ca m-am gandit sa pagubesc statul roman de ceva maruntis, ca el, statul, dragut si finut din fire nu ii pasa asa tare de cei ce si-au platit darile la timp si zice el asa in gand" sa ii umilim pe astia cu...somajul".
Buuun, m-am dus sa ma fac somera nu numai din vorbe si port, ci cu statut serios oficial si cu docoment domnle'.
Dupa vreo ora de stat la o coada a umilintei, sezand pe scari, ca de banci sau scaune doamne fereste, am renuntat si am plecat, afland ca imi mai trebuie vreo 3 tipuri de adeverinte speciale...ca asa sunt eu speciala.Enervata de sistem si cu cate fecale i ti presara unii drumul somajarariei mi-am zis apoi ca ar trebui sa las figurile de 'ntelectuala acasa si sa pun frumusel mana pe o carte si pe ceva kile de rabdare si sa ma duc din nou la "casa bunastarii statului".
Acum regret ca nu am luat 3 carti la mine, deoarece cele 5 ore de asteptare mi-ar fi permis sa lecturez in liniste.Totul a decurs relativ bine,am acumulat multe informatii cat am stat pe scaun in fata "organului statului": cum ies cozonacii pufosi de paste, de unde si-a luat fusta cutarica din biroul 3, de ce barbasu' nu mananca spanac si mai ales....suspans....cea mai buna dintre ele.....ca nu pot iesi din tara cat sunt somera!?!?!?!
Daca de cozonaci si fuste mai stiati cate ceva, recunoasteti ca treaba cu plecatu' din tara v-a lasat fara grai ca si pe mine la aflatul vestii de la "doamna organ".
-Pai cum vine asta, ca nu am cazier si nici suspecta nu sunt,sau sunt?
- Domnisoara, astea sunt regulile, nu trebuie sa parasiti tara timp de 6 luni,daca o faceti pe propria raspundere sau veniti sa declarati.
-Pai...primul meu plan... sunt vacantele si biletele ieftine de avion...6 luni trebuie sa imi iau gandul??
- Inseamna ca aveti bani si nu mai aveti nevoie de somaj domnisoara,altceva mai doriti?
-Pai sa zicem ca eu sunt o dama de companie si primesc bani de la barbatii care ma intretin, trebuie sa declar si asta??daca ei vor sa ma duca pe timpul somajului in alta tara sa mi-o traga???
...pauza am blocat-o cu asta...(spre uimirea mea zambeste si continua)
- Domnisoara cititi aici regulamentul,il gasiti si pe site, astea sunt regulile de SUS.
.... din cer??!?!
Am aceptat cei 500 de lei(care vor veni cu posta...ca pe card.....cum asa complicat?), postas pe care trebuie sa il astept acasa intr-un interval de 4 zile!?!?ca vorba aia sa fii somer inseamna sa stai consemnat si incatusat la domiciliu,fara vacante,fara iesiri din tara.Sper doar ca postasul sa fie aratos macar sa ma aleg si eu cu ceva...
Evident ca nu le-am spus ca Londra va fi calcata in picioare personal peste cateva saptamani...oare sunt consemnati somerii la granita?:)) o sa imi bipaie alarmele cand trec de paza? si o sa ma dea la pro-teveu la stiri??

23 March 2010

Targ la verde cafe

Acum m-a apucat si reclama...da si ce daca..imi fac reclama mie.Cum atitudinea mea a ramas aceeasi: nu joburilor de cacat, mai bine somera...si cum m-am apucat de "uzinarit"( vezi uzinadepetice blog), care doreste,care pofteste o maslina crescuta din manutele mele frumoase si gingase ca 2 garofite( beeeaaaa), poate sa vina sa isi dea cu parerea daca sa continui cu hand-made-aria sau sa imi iau naibii un job calumea ca nu iese nimic, sambata asta, la targul de Florii si Paste organizat la Verde Cafe-Bucuresti.Tam tam.

20 March 2010

Muzichii de-ale femeii' de servici'

17 March 2010

Codul muncii:art 2345, litera z:Stersul bebelusului la fund


Imi plac copiii frumosi.Aia care iti zambesc si fac tampenii.In rest...inca nu am instinctul ala de care vorbeste mama" ca ar fi cazu', ca am o varsta...sa vie".
Iar cand o fi sa ma imprietenesc mai bine cu barza, sunt sigura ca de caca la cur nu o sa ma ocup eu.Stiu stiu, parca si aud comentariile"cum tu? care toata ziua despre asta vorbesti", sau " ca mama o sa uiti de toate tra la la".Nu cred punct si de la capat.
Trebuie sa fii facut, sau facuta sa stergi la cur copii.Ar trebui sa se reglementeze si in codul muncii si nu asa oricum, sa se dea si sporuri grele pentru asta.
Am fost baby sitter cateva ore ptr un bebe de un an al prietenei mele.M-a mancat in cur sa ma ofer, ce putea rau sa se intample, ma joc, ii dau ceva sa manance, ma pricep.Nu m-am gandit insa ca lu' tovarasu' bebe ii va veni si timpul sa elimine chestii.Si din pacate pentru mine, timpul ala veni peste mine.Nu am putut sa trec peste miros si am deschis geamul, imbarbatandu-ma in gand ca o sa se evapore daca stau asa cateva minute si incerc marea schimbare dupa aia.Trecu ceva minute si cu fruntea plina de sudoare am purces la apropierea de inamic, luarea prin surprindere, imobilizare si in cele din urma atac.Cand sa pun mana pe "arma" a se citi pampers...bunatate de inima era sa imi cedeze si am zis ca tin prea mult la mine si...stimabililor, am cedat in fata inamiculul, m-am predat....Stiu sunt o lasa, dar va zic eu ceva necurat era la mijloc clar.Copilul sigur mancase bombe atomice, inghitise sigur substante interzise dintr-un laborator secret al rusilor, nu avea cum sa puta asa rau altfel.Finalul actinii militaresti? Am sunat proprietara de bebe de urgenta sa ii zic ca progenitura e bine,rade, dar niste omuleti mici cu par pe nas au invadat-o si i-au facut o vraja sigur de miroase asa de rau sa vina de urgenta sa ia copilu' sau sa ma duc eu la ea cu coletul plin, nedesfacut.
Nu vreau sa inteleg de unde atata putere pe unii sa infrunte zi de zi atatia "inamici", teroristi nu alta, prezenti in casa lor.Basca trebuie sa faci asta pana pe la 3,4 ani cica...
Nu e rau sau scarbos sa vorbim despre fecale,dar vine un timp...cand niste creaturi minuscule trebuiesc schimbate(si nu de caracter ca tare bine ar fi fost)... din ce ies din ele....te fac sa nu mai fii asa sigur pe tine si sa fugi sa nu et mai uiti indarat.Sa tot fugi. Fugi.

15 March 2010

Ia dacia neamule...

Zilele trecute cand pierdeam vremea(la asta ma pricep cel mai bine), i-am gasit pe oamenii astia, care s-au chinuit vreo 3 ore sa urce o....masina pe ...alta masina.Comanda a fost preluata pe rand ba de catre un pensionar ce trecea pe langa, ba de catre tanarul gelat din grup.Am filmat pana m-am plictisit si am renuntat, insa ei nu, s-au tinut tari si cu bratele vanjoase au ridicat pana la urma "creatia dacilor".
Zilele astea tot aud ca se fac tranzactii intre "dacioti" pentru minunata oportunitate ce le-o da partidu' pentru 3 vechi.Au ajuns asa de rare si "iarba" parca circula mai usor si gasesti mai repede.
Iata filmul primitiv, scuze pentru tremuratul neprofesional stiu:P...o fi de la bauturee.

04 March 2010

Mareea

ce bine era atunci cand nu trebuia sa ne zicem nimic.
Ne uitam toata ziua la mare si cand din intamplare ne intalneam privirea, zambeam si treseram.Ma inroseam cand din greseala iti atingeam mana.Atat de mult imi plac mainile tale,imaginea lor perfecta mi-a ramas intiparita ca un tablou.Stiu chiar si cicatricea pe care o ai din copilarie,in palma.
stateam pur si simplu cu ochii atintiti spre valuri si asteptam ore intregi sa apuna soarele,sa bata putin vantul,pretext sa ne luam in brate.
si a doua zi la fel.
iar si iar,pana cand valurile au ajuns aproape de noi si nu mai e la fel....pacat de valuri,pacat de noi...

01 March 2010

Dor?

Stiu stiu, am fost ignoranta in ultima vreme....
la cate nopti nedormite am avut si cate tone de martisoare am nascut ptr targ....cer indurare da? Dar gata targul si-a inchis portile, eu sunt tare fericita de micile mele realizari, in curand pe marile ecrane revin cu povestile mele incantatoare, lacrimogene, siropoase, scarboase, banale, vesele, cacacioase, plicticoase, extraordnare, mirifice, fabuloase, tampite, cliseiste, faine, obisnuite.

20 February 2010

Vine? hai sa vinaaaaaa!!!!

10 February 2010

Pantof cu iz de fecale

Daca era sa am atata noroc cate fecale mi-au vazut talpile incaltamintelor pana acum, eram mogul.Tot timpul am avut lipici la cacatii de caine, care finuti din nastere nu se elibereaza de "stres" oriunde ci numai in locuri precum:mijlocul trotuarului,scarile de la bloc sau nisipul alta data fin al marii.De ce avem noroc daca calcam in el?Sigur ideea asta mirifica a fost inventata de vreun fan telenovele.Si am sa demonstrez mai jos de ce cred asta si cum s-au gandit ei ca manjitu' pantofilor e aducator de noroc.
norocu'numaru'unu:Calci in scarnavie aluneci si iti rupi un gat,doua,trei.Ajungi la spital unde un doctor chipes te salveaza si te cere de nevasta....
norocu'numaru'doi:Te manjesti pe sandale si picior cu dejectiile lui Grivei si un zmeu calare pe un cal alb iti intinde un servetel in timp ce te urca in saua lui de zmeu...vine un print te salveaza din castel, bla bla bla...
norocu'numaru' trei si gata:Iti strici bunatate de pantofi albi de la petele maronii lasate de mancarea digerata greu de Azorel si de suparare intri in primul magazin de pantofarie si primesti altii gratis fiindca patronu' burtos e darnic...q.e.d
Cum intamplari de felul asta nu gasesti decat in povestile domnitelor pasionate de Esmeralda si Fernando, raman la ideea mea,ca e de mare cacat sa calci intr-un cacat.

09 February 2010

Mda......

E clar...lenea mi-a patruns in sange si numai o terapie lunga de stat la pat si nefacut nimic ma poate salva.A inceput sa imi placa someria si s-ar putea sa nu mai vreau sa muncesc, sa stau asa si sa astept perele malaiete din poveste.Candva s-or coace ele si sub pomul meu.Pregatesc eu o mare revenire pe micile ecrane in curand...cum mi-am dat seama ca "afacerea fecalelor" nu a prea dat roade,voi iesi in lume cu niste hand-made-izme care sper sa ajute coacerea perelor mai repede...
Oare sunt constipata?Ma intreb si eu de ceva vreme decand am un dor de duca si de salvat planeta.Lucrurile astea marete vin deobicei cand esti mancat mult si satul de atata bine,stai asa si iti vin idei, unde in alt loc decat pe buda.Mda....sa fie de la ceaiul de menta? Naaaa... ca ma tine asa de vreo 2 luni decand stau acasa.
Constipata in idei lirice ma refeream, caci in rest sunt o artista desavarsita,cad din telescaun,stric bunatate de ligamente,cad pe trotuar in ziua mare cu ochii dupa....posibili skiori...am la activitate...
Dar lasa ca o sa beau lapte si o sa mananc perje si sa vezi cum o sa curga si penita atunci pe blog...

29 January 2010

cristianeee

cristianee stati asa ca vin.Intrebam acum ceva vreme daca stie cineva ceva de primavara,vara cand sosesc...lasa sa mai astepte ca eu ma duc la cristianeeeeeee

24 January 2010

Daca asa zice teveu'...

20 January 2010

Muzichie

18 January 2010

La mine pe planeta incaltamintea zambeste

Inca de mica am avut o obsesie legata de incaltaminte.Imi imaginam ca si acum, ce personalitate avea fiecare om pe langa care treceam.Asa ajungeam mai repede de la o locatie la alta.Privind in jos.Lucrurile se desfasurau cu mare rapiditate in jurul ochilor mei, mai ales cand ieseam de la scoala si aveam destul material de observat.
Au fost momente cand ascundeam in cizmulite pungi de plastic ca sa nu imi intre zapada printre crapaturi si ma uitam la trecatori sa ghicesc cati dintre ei ascund ingrozitoarele sacose.Nu reuseam sa imi dau seama,dar cu siguranta o pereche de ghete lustruite dadeau de gol ceva bogatie a proprietarului.Stiu ca pare ciudat dar uneori vorbeam cu incaltamintea trecatorilor, in gand si imi ziceau ca sunt obosite si batrane, ca nu vor mai rezista mult si vor ceda, altele imi tranzmiteau cate tari straine au vazut si sunt plictisite aici.Imi faceam tot felul de scenarii, intotdeauna un pantof cu toc purtat de o mult prea tanara domnita imi soptea ca e surprins si el de ce a fost incaltat asa de devreme, ca ar fi trebuit sa mai astepte putin in cutie.Ma intristau unii batranii cu incaltamintea uzata pana la extreme, purtata mai mult pe o parte din cauza mersului greoi si imi dadeam seama cat de greu trebuie sa le fie si dupa ce o dau jos din picioare, cand raman singuri.
Cand eram mica plangeam mereu pe strada cand vedeam soldati.Nu imi mai putea mama opri lacrimile.Eram cat motul lor de la basca, dar stiam cu siguranta ca cizmele lor imense,in ochii mei erau triste.Nu stiu nici acum ce imi sopteau mie si ce imi cauza, de indata ce dadeam cu ochii de un barbat in timpul stagiului militar pornitul lacrimilor.Mi-am amintit zilele acestea, in timp ce ma plimbam pe strada si am zambit.Acum vad cu alti ochii incaltamintea trecatorilor.Poate pentru ca e mai diversificata, mai colorata ca in copilarie.Nu ma mai satur sa aud povestile bocancilor abia intorsi din calatorie, care mai au inca ramasitele drumului lung pe ele,au atatea de povestit si niciodata nu ma insel cand imi ridic privirea catre chipul stapanului vesel si vorbaret.Cand merg cu metroul e cel mai usor sa socializez cu aceste distinse personalitati care acopera picioarele domnilor si doamnelor.Nu le pot numi obiecte.De ce sa citesc sau sa ma uit in gol, cand am atatea povesti de descifrat.Cred ca incaltamintea spune mai multe despre noi decat orice haina, sunt superficiala daca categorisesc oamenii asa pe planeta mea?Ghicesc in talpi uzate.Nu e asa, cu siguranta,desi nu m-au mintit pana acum niciodata.

16 January 2010

Stie cineva vine vara mai repede?

08 January 2010

A lu' Cartoafa cu a lu' Corcodel

De ce suntem noi oamenii tentati sa ne strambam numele de la generatie la generatie?
Am pornit noi romanii ca si natie de la nume usoare, care caracterizau locurile pe unde treceam, sau mestesugurile pe care le faceam: Fieraru,Munteanu si am ajuns nu numai sa ne schimbam numele dupa nu stiu ce mega star dar sa facem o legatura intre el si prenume.Nu e de ajuns ca pe bunicatu' saracu l-a chemat Branza, c-or fi fost mari oieri in sat ale lui neamuri,hai mai bne sa asociem odraslei un prenume ca Tony neaparat cu "y" scris sau un Narcis ca asa poate au noroc copchii si ajung mari vedete internationale.Acum am bagat de seama, ca e la moda ca parintii surescitati de kilogramele de telenovele vazute, sa le zica progeniturilor lor dupa vreun personaj neaparat pozitiv si avut.Asa se face ca aud tot mai des pe strada Pedro,Francisca sau Fernando si nu, nu sunt neaparat de etnie rroma daca asta era primul gand.Mare noroc ca am avut parte de seriale ca Dalles sau Tanar si nelinistit ca am putut sa ne alegem cele mai mirifice prenume, ca altfel ramaneam cu Vasile,Ion sau Maria si nu era domnule prea la moda.Ce o fi in capul parintilor care vor ca al lor viitor om mare la un moment dat, sa duca in spate toata viata vreun diminutiv si nu ca si alint de genul Costelus,Mirel sau Mariuta.Cum o fi la 100 de kilograme sa te prezinti asa?Unele nume au pornit din porecle(Cartoafa si Corcodel sunt personaje reale din satul bunicilor mei, oameni in varsta care au predat stafeta copiilor si nimeni din sat nu ii stie altfel chiar de ei vor sau nu, urmand ca pe buletin la un moment dat sa fie stantat la fel:"decat sa ii zic mama Gheorghe si sa nu il stie nimeni...").Da stiu, prenumele ca si parintii nu ti-i alegi zice vorba din strabuni,de aici cred eu pornesc multe frustrari ale oamenilor chiar si adulti fiind,badjocoriti inca din copilarie de numele sau prenumele lor si nu de ceea ce sunt.Si atunci ma intreb, de ce vrem sa provocam asta copiilor nostri?

05 January 2010

Hai sa am un an bun!