Ceva fin pentru fanii mei

Sa ne plastifiem creierii

Inca suferim dupa bananele verzi invelite in ziar si lasate pe sifonier sa se coaca cateva zile.Nu ne putem desparti de sapunurile ticsite printre haine in sifonier ani intregi.Atunci cum am putea sa ne dezlipim foliile protectoare de pe electrocasnice?
Primul televizor cu telecomanda aparut in cartier.Lume multa.Coada.Imbulzeala.Caldura mare.Ca sa fie protejata mai bine de mainile unsuroase ale lu'Costel mecanicu', de mancarea cazuta din gura matusii Vasilica si de transpiratia privitorilor s-a luat o masura extrema:se va infolia in ceolofan dublu telecomanda.Si de atunci toti cei ce au luat parte la minunea tehnologiei au preluat patentul...
Ma intreb cati ori fi fost la adunarea de atunci la coada, de s-a pastrat traditia zarind la lume prin casa si acum telecomanda pusa separat intr-o punga,folia de la telefon lipita suplimentar cu scoci(sa tina mai mult), nu mai zic de mai noua moda: cartile de la Adevarul nedesfacute din ciolofan si asezate cu grija in biblioteca(pentru ala micu').
Asadar pune mana de infoliaza niste Rebreanu si Tolstoi ca nu se stie cand dispar dupa piata tipografiile si lu' ala micu' o sa ii prinda bine peste 20 de ani cand o sa inteleaga prin ce sacrificii a trecut masa dand spaga la colt sa ii pastreze volumu' doi si lasand sacosa la coada ca sa apuce si ea volumul plastifiat ca a lu' vecina de la doi.Plastifiere placuta!

Episodu' doi(Pour le connaisseur )

Asa...treaba asta cu scrisu'pe blog m-am gandit ca poate fi buna pentru salvarea documentelor din pc.Io de exemplu is anti tehnologie si ma apucai sa fac nu'sh ce cercetarea pentru aflarea "adevaratului"adevar al cacatului uman si mai multe astfel de scrieri de-ale mele le salvai pe unde am apucat.Ce ma fac daca nu le mai gasesc si le mananca lupu'?Da de pe blog...n-are cum sa dispara asa am aflat io de la oamenii mari.
Revenid la problematica fecalelor,am sa incerc sa demonstrez de-a lungul episoadelor mele,ca a vorbi lejer despre cacat nu e mare chestie si mie imi place sa cred ca nu sunteti constipati.
In fine..pai inca de mica am trait inconjurata de el...la nici o luna mi s-a povestit ca aveam ochii umezi de fericire cand reusem pe nepusa masa sa jetez din mine resturi pe cei din jur care holbau ochii cand mama ma schimba. Am dat din mine tot ce am putut sa fie bine celorlati,cata marinimie.... si am inceput cu fratele meu, care a primit de atunci binecuvantarea mea ca va avea noroc toata viata.
De aici rezulta ca zicala “ ai mancat cacat de mic” , in cazul fratelui meu este valabila. Bun pana aici am demonstrat ca ...fecalele pot fi si ele bune la ceva...aduc noroc frate...

Mi-am urmat drumul catre maturitate an de an am crescut, in fine... emotia primului clopotel...emotie ce nu a putut fi trecuta cu vederea asa oricum... si uite asa imi amintesc ca a trebuit sa fug ...sa fug cat ma tin picioarele spre casa, pe scari...si 4 etaje credeti-ma sunt infricosatoare cand simti caldura prin strampi...mda...mama si acum imi reproseaza ca nu am anuntat-o ca sunt “pe val” si a trebuit sa decoloreze prea grozavul covor crem din hol care ducea catre baie.Era nou si avea niste frunzulite ingrozitor de urate.
Cati dintre voi va puteti mandri cu asa povesti spumoase?
I'll be back...

Pour le connaisseur

Revin...la dragoastea mea dintai'(pentru cunoscatori).Nu ma feresc.... ca...daca ma abtin pot crea probleme ...intestinelor...pai de ce lor?
Pai asa ca azi... copii deschidezi pagina ....la litera C
C de la cacat.
Cata harnicie astazi, doua postari ..manta miaaaa..oricum stiu din start ca nu o sa tina mult,vorba ceea"imi plac doar inceputurile", desi mi-am propus macar sa dezvolt saptamanal problema fecalelor si nu din perspectiva unui specialist ci a unui gura casca,coate goale ce ma aflu.
Pai cum mi-a venit mie asa tanara domnita sa vorbesc la lume asa ...asa cum? Urat? Cum ar putea fi urat ceva ce iese din tine? Inseamna ca suntem toti urati si mirositori pe interior?Stai un pic sa nu imi pierd ideea..ce stricaciuni de oameni putem fi si ce principiii domnule sanatoase putem avea....pai cum pot fi principiile sanatoase daca ies dintr-un corp care scoate la o perioada de timp bine determinata niste lucruri cu adevarat murdare...?

“Fulger negru...trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna.
Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-I ajung...
Parca zboara,
Parca-noata
Scuipa foc,inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata...
A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere...
Scade-n departare...Piere...”G.Toparceanu

Asa mi s-au parut dintodeauna ca versurile astea pot reprezenta cu brio drumul scarnaviei catre lumea de dincolo.E urat sa spun despre niste versuri asa de frumoase ca imi amintesc de rahat? Nu cred ...deci inca un punct in demonstratia mea ca a vorbi despre excremente nu e rau..si poate fi asemanarea asociata chiar si cu poezia.
Se fini pour aujourd'hui....ce greu a fost...ma duc sa citesc niste versuri in initimitate acum.....

UN MAR INCEPUT

Imi place cand musc dintr-un mar pentru prima oara.Ma acomodez asa de greu cu lucrurile noi,dar e atat de placuta senzatia pe care ti-o lasa in urma..si poate de acceea am zeci de idei in accelasi timp..si le las balta repede...pentru placerea inceputului.
Superficialitate? Cred ca da...da nu imi pasa...as da orice sa dureze lucrurile doar 5 minute.Sa savurezi fiecare chestie la maxim, si sa nu devina rutina...hmm..cate mere mi-am cumparat...un cos...
As vrea sa traiesc intr-o lume ideala care s-ar stinge si ar renaste la intervale de 5 minute.Ce lume fericita pe planeta mea... nu ai timp sa fii rau, egoist,de ce ai fi cand in cateva minute dispari...la ce rost?da...prea multe mere mi-am cumparat...
Nu as mai fi condamnata ca ma indragostesc prea repede de oameni,ca iubesc primul sarut si il neglijez pe al doilea..ei si ce? toata lumea face asta cu rapiditate pe planeta mea.
Si se tin oamenii de mana, zambesc, ce ciudat oare fac asta doar fiindca stiu ca nu dureaza la infinit? Daca ar sti ar mai zambi? Ce straniu...nu sunt invidiosi pe altii care muncesc o viata pentru sute de mere,unele stricate, fara gust..ei se bucura de prima muscatura...nu mai e timp pentru a doua...