Episodu' doi(Pour le connaisseur )

Asa...treaba asta cu scrisu'pe blog m-am gandit ca poate fi buna pentru salvarea documentelor din pc.Io de exemplu is anti tehnologie si ma apucai sa fac nu'sh ce cercetarea pentru aflarea "adevaratului"adevar al cacatului uman si mai multe astfel de scrieri de-ale mele le salvai pe unde am apucat.Ce ma fac daca nu le mai gasesc si le mananca lupu'?Da de pe blog...n-are cum sa dispara asa am aflat io de la oamenii mari.
Revenid la problematica fecalelor,am sa incerc sa demonstrez de-a lungul episoadelor mele,ca a vorbi lejer despre cacat nu e mare chestie si mie imi place sa cred ca nu sunteti constipati.
In fine..pai inca de mica am trait inconjurata de el...la nici o luna mi s-a povestit ca aveam ochii umezi de fericire cand reusem pe nepusa masa sa jetez din mine resturi pe cei din jur care holbau ochii cand mama ma schimba. Am dat din mine tot ce am putut sa fie bine celorlati,cata marinimie.... si am inceput cu fratele meu, care a primit de atunci binecuvantarea mea ca va avea noroc toata viata.
De aici rezulta ca zicala “ ai mancat cacat de mic” , in cazul fratelui meu este valabila. Bun pana aici am demonstrat ca ...fecalele pot fi si ele bune la ceva...aduc noroc frate...

Mi-am urmat drumul catre maturitate an de an am crescut, in fine... emotia primului clopotel...emotie ce nu a putut fi trecuta cu vederea asa oricum... si uite asa imi amintesc ca a trebuit sa fug ...sa fug cat ma tin picioarele spre casa, pe scari...si 4 etaje credeti-ma sunt infricosatoare cand simti caldura prin strampi...mda...mama si acum imi reproseaza ca nu am anuntat-o ca sunt “pe val” si a trebuit sa decoloreze prea grozavul covor crem din hol care ducea catre baie.Era nou si avea niste frunzulite ingrozitor de urate.
Cati dintre voi va puteti mandri cu asa povesti spumoase?
I'll be back...