Mareea

ce bine era atunci cand nu trebuia sa ne zicem nimic.
Ne uitam toata ziua la mare si cand din intamplare ne intalneam privirea, zambeam si treseram.Ma inroseam cand din greseala iti atingeam mana.Atat de mult imi plac mainile tale,imaginea lor perfecta mi-a ramas intiparita ca un tablou.Stiu chiar si cicatricea pe care o ai din copilarie,in palma.
stateam pur si simplu cu ochii atintiti spre valuri si asteptam ore intregi sa apuna soarele,sa bata putin vantul,pretext sa ne luam in brate.
si a doua zi la fel.
iar si iar,pana cand valurile au ajuns aproape de noi si nu mai e la fel....pacat de valuri,pacat de noi...