Era sa ma fac corporatista

Situatia a devenit verde. Un verde de nu iti vine sa te uiti la el, ca nu iti mai trebuie vreodata culori.Verde stricat, imputit, mucegait.De aceea am inceput sa accept sa ma duc si la interviuri la care mi-am jurat sa nu mai ajung vreodata.Ma urasc cand imi ascund principiile in buzunarul de la spate, pentru bani, e si asta o prostitutie, dar din cauza culorii verzi mai sus amintite a trebuit sa o fac.Asa se face ca pun frumusel un sacou prafuit, nepurtat de mai bine de un an, caut o camasa mai serioasa nu gasesc decat pictate, inflorate, hippyoate si nu se cade sa ma vaza ditamai "haseru" asa.Nu stau mult pana ma imbrac, aleg de obicei primii jensi ce ii nimeresc in dezordinea din dulap si un tricou la intamplare, imi pun cercei cu cirese in urechi , niste tenisi si gata treaba, insa acum....o ora.O ora de uimire si neputinta in a asorta niste culori pe mine, fata de curcubeul purtat zilnic.Sa imi pun niste cercei mai seriosi...hmm... nu merg astia cu vaci, nici astia cu floarea soarelui.Renunt.Fara cercei.Pantofii mei de "mancat placinta in oras" ma strangeau ingrozitor, erau prafuiti si se uitau tare ciudat la mine cand am vrut sa ii incalt.I-am pus la loc in sac si i-am luat pe cei verzi, fara toc.Asta e, nu merge dar alta solutie nu am.Drumul pana la firma X a fost ingrozitor.Am trecut intr-o ora de la dorinta puternica de a ma angaja si a face orice sa obtin jobul pana la lacrimi si intrebari despre etica mea interioara.Interviul cum ma asteptam, oameni care vor sa te faca sa te simti umil, idiot, pe cand ei...buricul companiei au un job nu ca tine fraiere care vrei un loc de munca.
Urmeaza un sir intreg de clisee si intrebari idioate de la:" cum ma vad eu peste cativa ani" si pana la "de ce ati ales compania noastra".Nu vreau sa pierd acum vremea amintindu-mi prin ce stres maxim am trecut, ce raspunsuri am dat si ce mirati au fost auzindu-le. De ce am trecut din nou prin cacatul asta de sistem?Pentru a gasi un job pe care nu mi l-am dorit, cum as fi putut sa ii mint sa le zic ca visez de mica sa lucrez sclav pentru ei...
Am plecat si m-am plimbat aiurea pe strazi, plangand iar si amintindu-mi de buzunarul meu de la spate plin cu principii, de data asta pentru ca eram aproape sigura ca m-au placut si ca ma vor anunta ca sunt "za oan".
A doua zi am primit mail cu raspunsul lor negativ, din care citez : "in acest moment consideram ca postul pe care il avem disponibil nu v-ar pune foarte mult in valoare potentialul". Am trecut in mai putin de un minut prin stari de tristete dar si eliberare, bucurie, exact ca atunci cand imi cautam camasa portivita pentru interviu.
Sa vad acum cum scap de situatia verde.