Episodu'10(Pour le connaisseur) -Nu e momentul sa am copii, nu unii cu intestin gros

Tzarrr tzarrr.Telefonul ma scotea din pat intr-o dimineata gri.O buna prietena trebuia salvata.De la inec? De la oaste sau din flacari?Nici una dintre variante.Salvarea trebuia sa vina de la mine, cea care trebuia sa stea toata ziua(vreo 10 ore) cu progenitura ei mica de 2 ani.In cele doua secunde de gandire si moarta de somn,am acceptat.Au fost doar 2 secunde aici m-a prins cotoroanta caci daca erau peste 3 nu ii mai mergea si nu mai acceptam eu cu una cu doua.Ce poate fi greu,zic?Ma joc toata ziua,asta stiu cel mai bine, lenevim vreo 2 ore de somn, iarasi sunt artista, o sa treaca repede.Am omis ceva foarte important.Dupa joaca si somn si mai ales multa mancare, se cere si ceva cacati schimbati.Lucru neglijat in cele 2 secunde de gandire si acceptare.Stiu, sunt femeie si chiar la varsta deplina a reproducerii, ar fi trebuit sa ma induioseze cand mirosea toata casa a rahati si sa imi tresare inima de bucurie, sa ma faca sa gasesc rapid ceva sperma si sa devin mama cu lacrimi in ochi.Dar ghinion, m-a panicat maxim.Am socotit rapid ca nu mai sunt decat vreo 3 ore pana sa vina parintii, daca ne jucam si fac tot ce vrea oratania mica,timpul va trece repede si tanara domnita nu va observa ca e mai grea in pantaloni.Am dus-o cu vorba cateva minute, dar mirosul ma transforma in balaur si nu e bine cand devin balaorita, asta stiu eu bine.Sa deschid fereastra cand afara e atat de frig? sa ii mai pun ceva pantaloni peste si o sa tina mirosul blocat? sa consum vreun parfum oaches prin toata casa? sau sa sun la parinti ca e urgenta si mor doamne fereste langa copila, vreti sa ma gasiti lesinata?Nu se poate asa ceva, eu care sunt artista emerita a poporului in fecalistice, eu care ma dau rotunda ca sunt doar niste rahati, toata lumea ii face, e natural, eu care am la ordinea zilei o fraza pentru fiecare care sa contina "cacat", mie sa mi se intample blestemul asta?O data o sa trebuiasca sa invat sa fac aceasta"afacere murdara, doar vreau o suta treizeci de copii, cine o sa ii schimbe?Mi-am zis:pana aici.Ori eu ori el.Ma face pe mine un rahatel cu ochi blajini?Cat poate sa contina o jumatate de om.Mi-am pus fularul meu imens la gat in asa fel incat sa imi acopere toata fata.Atat creier am avut incat am speriat copilul.Schimbare de plan.Mi-am pus fularul meu imens doar peste nas sa nu mai planga domnita.Am tras aer in piept si am facut o manevra de resuscitare la 180 de grade , scos scutecul cu o tona virgula cinci de cacati proaspeti aburinzi a sanatate,lasat jos langa copchil, fugit rapid in cealalta camera si respirat, intors la plod, gasit plod uimit cu ochii beliti la fular, pus alt scutec curat, dinamitat scutecu' aburind.Dupa jumatate de ora de la"operatiunea Monstru"inca imi batea inima mult prea tare decat o stiam eu, iar narile mele inca simteau parfumul intestinelor eliberate.
Cu aceasta ocazie veau sa fac cate medalii vor, tuturor celor care schimba frecvent pe cineva la cur.Ma declar facatoare de medalii.

Episodu'9(Pour le connaisseur) -CERC RESTRANS

Ce ciudati suntem noi adultii.Cat suntem mici, foarte mici, dam drumul la teava cu fecale pe noi intr-un mare zambet spre disperarea celor din jur care trebuie sa o ia de la capat cu schimbatul iar si iar la infinit.Cu ochii umezi de placere ne uitam la fata ingrozita a oamenilor mari si nu pricepem de ce atata agitatie in jurul nostru, cand ar trebui sa fie bucurie,"uite mami ce am reusit sa fac si singur, fara ajutorul tau".Cu totii am trecut cred prin etapa gustarii delicatesei din chiloti asteptand acum, adulti fiind, marele pot la loto. Faceam oricand, oriunde, mai ales cand nu era momentul, agitam pe toata lumea din preajma noastra pentru doi stropi timizi.Acum e invers, gonim orice urma de vietate care ne-ar putea nu vedea, ci auzi, ne taram corpul intr-un loc cand mai indepartat, ferit de soare si lumina(asta mi-a placut cum suna nu are legatura), fara sa mai creem atata valva printre noi cum am reusit singuri sa ducem la bun sfarsit resturile alimentare tocate marunt.
Am sa trec peste cateva etape care mi se par amuzante de cand ni se zareste noua parul pubian pana la batranete.Incet, incet ne stricam si devenim plictisitori, nu ne mai laudam cu ce am facut in pantaloni sau sub rochita.Primele intalniri timide, o aduci pe zana acasa, dar cum sa faci ca te taie o cacare rau si nu ai decat o garsoniera? Se va auzi si domnita nu va mai pica pe spate, poate doar de la miros, ca ea vorba aia nu se caca, ca doar e o domnita.Sa dai drumul la apa tare? - o sa zica ca esti risipitor si nu tii la planeta; sa tusesti cat te tin plamanii?- hmm, e bolnav si nu va vrea vreo boala.Scapare nu ai si vei vedea daca te iubeste pentru sufletul tau mare.
Buun.. ai luat-o de nevasta, v-ati mai relaxat si vrei sa te duci ca omul sa urinezi?(mi-a venit sa pun ca si studiu de caz un barbat,poate pentru ca sunt mai misto de cat noi, dar vice versa este clar valabila).
Grabit fiind spre buda si cu gandul la meci lasi pentru prima data usa deschisa sa auzi si comentariile de la televizor.Stupoare.Nu o mai iubesti ca in prima zi. S-a futut si meciul si tot.Trebuie sa linistesti domnita cu nenorocirea ce s-a abatut asupra voastra, cum ai distrus tu frumoasa relatie, urinand cu usa deschisa.Nu ti-a pasat o clipa de sentimentele ei sincere ai adanci.
De ce doamnelor sau domnilor atata mirare? cand va scapati pe voi voit sau nu va pasa ca are cine elimina excrementele de pe voi, nu era un capat de lume(cliseu, pus la fenta).
Cercul se inchide la batranete cand va trebui sa retraim copilaria cu fecalele ei cu tot, peste noi cu marsavie si fara a fi anuntate.Ajungem in acelasi loc al neputintei si ne va fi iarasi permis sa lasam frau liber nevoilor.Ceva nu se leaga in mintea mea, sa fie oare ceva miros de ipocrizie?

Episodu'6(Pour le connaisseur)

Scaun. Punct .Cum va suna? Mie imi suna a piesa de mobilier si atat. Oi fi eu nebuna? Pe voi va duce cu gandul la vreo “rusinica”? off. Ma intreb cine o fi pornit-o in istorie cu treaba asta?Am facut eu mici cercetari rudimentare si stiu de romani cu toalete lor,ce si cum a fost la greci,eu zic strict de piesa de mobilier:scaun.
Legat tot de “fotoliu” imi amintesc doua intamplari prin care a trecut strabunica mea acum multi ani,saraca femeie simpla de la tara,sincera si se pare mult mai inteleapta decat doctorul care i-a adresat intr-o zi intrebarea :”povestiti-mi despre scaunul dumneavoastra”. Era prima vizita la un doctor de oras,emancipat,trecut prin scoli inalte si care nu s-ar fi cuvenit el sa zica mai pe intelesul bietei femei de 90 de ani. Asa ca buni a mea a inceput povestea,mandra si fericita ca cineva este cu adevart interesat de casa si sentimentele ei.
“pai am unu mititel cu trei picioare facut de Niculai la atelier,bietu ce s-a mai chinuit cu el ca nu statea drept,da iaca io il tiu ca mi-i drag ; si mai am vreo 3 mai mari ,da alea-s vechi si intr-o zi o sa le dau pe foc ca nici nu se mai tin ele asa bine”. Femeia ar mai fi continuat daca doctorul nu s-ar fi plictisit de istorisire din start.
Ei da vedeti unde poate ajunge jena asta gratuita in a nu vorbi despre cacat direct, ci ori la persoana a3a(vai catamai respectu’ii purtam) ori deghizandu-l( ca e doar un pui de vip,, si nu trebuie descoperit cu una cu doua).
De pe la rude mai stiu si ca aceeasi buni a mai trecut printr-o intamplare acum vesela , dar imi imaginez cum a fost pentru ei intr-o zi de vara cand pentru prima data trebuia sa inopteze femeia la oras,in vizita fiind, ca vorba aia nu trebuia trecut cu vederea faptu’ ca nepotii ei isi luase bunatate de apartament nou nout la oras,chiar primu bloc cum intri in oras,mama mama ce frumusete la etajul unu.Asa ca se pomeni biata femeie seara tarziu ca ii vine vremea “facerii”si nu facu acest lucru niciodata in casa de om”valeu momucuta da pai amu asa di parajinita nu-s sa nu ma poci caca afara,da pai cum sa fac in casa si sa dormim si noi aici”.Degeaba au incercat sa explice bietei femei ca acum asa is vremurile si toata lumea de la bloc face in casa, ca au sfarsit prin a o cobori pe bunica din bloc si a o duce pe campul din spatele lui, sa isi faca nevoile.
Pana si cuvantul “nevoi”ma duce cu gandul la cat de mult ni-l dorim si ce “nevoie” avem de el zilnic.

Episodu' 4(Pour le connaisseur )

Da...s-a dus copilaria si am ajuns cu purcel cu catel in capitala sa imi fac un rost in viata.
Numai ca placerea mea de a povesti acum despre fecale nu ar fi fost deplina fara un caz..Sa il numesc cazu’ ” end of the paper”.
Tanara domnita gata de afirmare oricum dar nu ca una urat mirositoare....asta eram eu intr-o ingrozitoare iarna cand am impodobit zeci de brazi intr-o singura noapte pentru o companie care vroia sa isi bucure angajatii.Acum dupa ce stiu ce mi s-a intamplat mi-as fi dorit sa ii bucure sincer si din suflet cu bani si cu mai multa hartie.Si nu orice fel de hartie,una speciala si de unica folosinta,poate s-ar fi bucurat mai mult.
Cred ca emotia ingrozitoarelor luminite,stelute,globusoare,betelute si lista oribilelor diminutive poate continua, m-a facut dint-o data sa fug catre toaleta doamnelor,loc pentru 2 persoane.Si sigur stiti cum e, ca altfel ma supar rau si numai sunteti de-ai mei,cand te taie pur si simplu si ai senzatia ca il vei scapa undeva pe drum si se va pierde bunatate de rahat,inainte de a-si da sfarsitul...
Si acum va veni o lista intreaga de lucruri cu adevarat ingrozitoare.
Unul ar fi ca intr-o astfel de toaleta publica nu stii niciodata daca “the next door”e ocupata cu cineva care te va recunoaste sau te va astepta la colt sa vada adevaratul monstru ce a putut da nastere unor asemenea extraterestrii.
Cu adevarat nasol e dupa cateva minute de stat pe vine( aaaa da....nu prea ai cum sa te asezi undeva unde a urinat poate fratele si ma-sa lu’ al mai mare dusman al sotului verisoarei tale),te ia o amorteala in genunchi de incepi sa pui in balanta daca sa te mai misti putin cu riscul de a fi stropit de larva sau sa te imprietenesti mai bine cu sotul verisoarei...
Si am stat...si am stat...si necuratu’(ii zic asa doar ca va place voua cuvantul,nu uitati da ca am pornit de la a vorbi altfel despre el...mai sensibil si adaugandu-I poate si cate o metafora) ,nu vroia sa iasa cu toate neamurile lui(poate or fi de la tara mai sfioase-zic).
Si da-i emotie,da-i transpiratie,recurge la munitia grea( si aici intervine fatala greseala) tapeteaza cat poti tu in pozitia aia fato capacul toaletei cu hartie trasa cu putere dintr-o tampenie de inventie e epocii noastre,ce nu iti poate indica cat sa mai tragi pana se sfarseste...sau eu stiu macar un clopotel de avertizare”hei hei inca 2 runde si te-ai ars”.
Stiti cum am vazut la casele de marcat prin magazine....mai e putin si se termina banda...hop se coloreaza hartia..sa stie tanti de acolo sa schimbe rola.....cartusul si asa mai departe....de ce mama naibii sa nu se coloreze si hartia igienica cand mai sunt 2 metri?( ca mie atunci cred ca atat mi-a fost de ajuns).
Mda...teorii..lasa ca devin eu presedintele tarii,ba nu a universului si baga fata la inaintare niste legi serioase,va promit solemn ca nu o sa mai treceti si voi prin emotii demne de un preinfarct.
Lista de lucruri “asa nu” poate continua cu oameni cu simt dezvoltat al raspunderii si cu dragoste nemarginita fata de resursele naturale(in cazul de fata apa), si care se gandesc ei profound in fiecare seara inainte de culcare cum sa mai faca o fapta buna a doua zi si sa nu risipeasca din bogatia tarii lasand la voia intamplarii apa dupa plecarea lor de la serviciu, ca daca cumva cu halva vine un pitic cu o armata de furnici teroriste care au in plan sa faca vreun aqua land prin toaletele lor...asa ca nu am avut apa.

Revin cu sfarsitul operatiunii”end of the paper”...
Dupa cateva minute ce mi s-au parut ore de amorteala,zgomot si extaz, duc la sfarsit ce mi-am propus,era si cazu’,si purced in a cauta ceva care m-ar ajuta sa finalizez intr-u totul operatiunea monstru.Dar nu mai era nimic....gol...naked.Raman pe vine stupefiata si ma gandesc ca oricum metri intregi de hartie de aveam nu reuseam sa sterg”rusinea”,iar la ce cacat plastifiat facusem,puteam sa ma sterg si de 20 de ori la cur.
Dar eram intr-o toaleta publica,nu puteam zbiera dupa careva sa imi aduca o urma de celuloza...dar puteam in schimb sa ma risc,sa ies din toaleta cu chilotii in vine si sa caut comoara in ce-a de-a 2a incapere...poate aveam noroc,trebuia sa fie cel de sus cu mine in acea zi.Si a fost. Am facut cativa metri cu bucile umede si intr-o pozitie de yoga cum nu am mai avut parte,rugandu-ma sa nu se deschida usa de la firma si sa intre careva sa vada minunatia. Si s-a dus iubirea noastra...”floare albastra,floare albastra”.

Nu am chef de ziua mea...

-pentru ca-s frustrata deoarece niciodata nu am oferit bomboane colegilor de scoala si nu m-au pupat baietii,ziua mea fiind in vacanta,
-pentru ca de de cacat sa stii ca de la an la an te vei zbarci si tu tre' sa fii vesel pentru asta,
-pentru ca prietenii se fastacesc ca nu pot veni sa te vada si gasesc scuze penibile,
-pentru ca m-am saturat sa aud mereu"bai nu stau bine cu banii anu' asta"
-pentru ca nu vreau sa ma sune rude cu care nu vorbesc decat de 2 ori pe an si trebuie sa le povestesc ce am mai facut eu de-atunci,
-pentru ca voi primi cadouri previzibile(cu 2,3 zile in urma am vorbit eu despre ele si pica super bine caci si asa nu stiau ce sa imi cumpere...)
-pentru ca acum mi-am gasit preocupare sa scriu pe blog despre asta in loc sa fug in lume