Vine? hai sa vinaaaaaa!!!!

Pantof cu iz de fecale

Daca era sa am atata noroc cate fecale mi-au vazut talpile incaltamintelor pana acum, eram mogul.Tot timpul am avut lipici la cacatii de caine, care finuti din nastere nu se elibereaza de "stres" oriunde ci numai in locuri precum:mijlocul trotuarului,scarile de la bloc sau nisipul alta data fin al marii.De ce avem noroc daca calcam in el?Sigur ideea asta mirifica a fost inventata de vreun fan telenovele.Si am sa demonstrez mai jos de ce cred asta si cum s-au gandit ei ca manjitu' pantofilor e aducator de noroc.
norocu'numaru'unu:Calci in scarnavie aluneci si iti rupi un gat,doua,trei.Ajungi la spital unde un doctor chipes te salveaza si te cere de nevasta....
norocu'numaru'doi:Te manjesti pe sandale si picior cu dejectiile lui Grivei si un zmeu calare pe un cal alb iti intinde un servetel in timp ce te urca in saua lui de zmeu...vine un print te salveaza din castel, bla bla bla...
norocu'numaru' trei si gata:Iti strici bunatate de pantofi albi de la petele maronii lasate de mancarea digerata greu de Azorel si de suparare intri in primul magazin de pantofarie si primesti altii gratis fiindca patronu' burtos e darnic...q.e.d
Cum intamplari de felul asta nu gasesti decat in povestile domnitelor pasionate de Esmeralda si Fernando, raman la ideea mea,ca e de mare cacat sa calci intr-un cacat.

Mda......

E clar...lenea mi-a patruns in sange si numai o terapie lunga de stat la pat si nefacut nimic ma poate salva.A inceput sa imi placa someria si s-ar putea sa nu mai vreau sa muncesc, sa stau asa si sa astept perele malaiete din poveste.Candva s-or coace ele si sub pomul meu.Pregatesc eu o mare revenire pe micile ecrane in curand...cum mi-am dat seama ca "afacerea fecalelor" nu a prea dat roade,voi iesi in lume cu niste hand-made-izme care sper sa ajute coacerea perelor mai repede...
Oare sunt constipata?Ma intreb si eu de ceva vreme decand am un dor de duca si de salvat planeta.Lucrurile astea marete vin deobicei cand esti mancat mult si satul de atata bine,stai asa si iti vin idei, unde in alt loc decat pe buda.Mda....sa fie de la ceaiul de menta? Naaaa... ca ma tine asa de vreo 2 luni decand stau acasa.
Constipata in idei lirice ma refeream, caci in rest sunt o artista desavarsita,cad din telescaun,stric bunatate de ligamente,cad pe trotuar in ziua mare cu ochii dupa....posibili skiori...am la activitate...
Dar lasa ca o sa beau lapte si o sa mananc perje si sa vezi cum o sa curga si penita atunci pe blog...

cristianeee

cristianee stati asa ca vin.Intrebam acum ceva vreme daca stie cineva ceva de primavara,vara cand sosesc...lasa sa mai astepte ca eu ma duc la cristianeeeeeee

Daca asa zice teveu'...

Muzichie

La mine pe planeta incaltamintea zambeste

Inca de mica am avut o obsesie legata de incaltaminte.Imi imaginam ca si acum, ce personalitate avea fiecare om pe langa care treceam.Asa ajungeam mai repede de la o locatie la alta.Privind in jos.Lucrurile se desfasurau cu mare rapiditate in jurul ochilor mei, mai ales cand ieseam de la scoala si aveam destul material de observat.
Au fost momente cand ascundeam in cizmulite pungi de plastic ca sa nu imi intre zapada printre crapaturi si ma uitam la trecatori sa ghicesc cati dintre ei ascund ingrozitoarele sacose.Nu reuseam sa imi dau seama,dar cu siguranta o pereche de ghete lustruite dadeau de gol ceva bogatie a proprietarului.Stiu ca pare ciudat dar uneori vorbeam cu incaltamintea trecatorilor, in gand si imi ziceau ca sunt obosite si batrane, ca nu vor mai rezista mult si vor ceda, altele imi tranzmiteau cate tari straine au vazut si sunt plictisite aici.Imi faceam tot felul de scenarii, intotdeauna un pantof cu toc purtat de o mult prea tanara domnita imi soptea ca e surprins si el de ce a fost incaltat asa de devreme, ca ar fi trebuit sa mai astepte putin in cutie.Ma intristau unii batranii cu incaltamintea uzata pana la extreme, purtata mai mult pe o parte din cauza mersului greoi si imi dadeam seama cat de greu trebuie sa le fie si dupa ce o dau jos din picioare, cand raman singuri.
Cand eram mica plangeam mereu pe strada cand vedeam soldati.Nu imi mai putea mama opri lacrimile.Eram cat motul lor de la basca, dar stiam cu siguranta ca cizmele lor imense,in ochii mei erau triste.Nu stiu nici acum ce imi sopteau mie si ce imi cauza, de indata ce dadeam cu ochii de un barbat in timpul stagiului militar pornitul lacrimilor.Mi-am amintit zilele acestea, in timp ce ma plimbam pe strada si am zambit.Acum vad cu alti ochii incaltamintea trecatorilor.Poate pentru ca e mai diversificata, mai colorata ca in copilarie.Nu ma mai satur sa aud povestile bocancilor abia intorsi din calatorie, care mai au inca ramasitele drumului lung pe ele,au atatea de povestit si niciodata nu ma insel cand imi ridic privirea catre chipul stapanului vesel si vorbaret.Cand merg cu metroul e cel mai usor sa socializez cu aceste distinse personalitati care acopera picioarele domnilor si doamnelor.Nu le pot numi obiecte.De ce sa citesc sau sa ma uit in gol, cand am atatea povesti de descifrat.Cred ca incaltamintea spune mai multe despre noi decat orice haina, sunt superficiala daca categorisesc oamenii asa pe planeta mea?Ghicesc in talpi uzate.Nu e asa, cu siguranta,desi nu m-au mintit pana acum niciodata.

Stie cineva vine vara mai repede?

A lu' Cartoafa cu a lu' Corcodel

De ce suntem noi oamenii tentati sa ne strambam numele de la generatie la generatie?
Am pornit noi romanii ca si natie de la nume usoare, care caracterizau locurile pe unde treceam, sau mestesugurile pe care le faceam: Fieraru,Munteanu si am ajuns nu numai sa ne schimbam numele dupa nu stiu ce mega star dar sa facem o legatura intre el si prenume.Nu e de ajuns ca pe bunicatu' saracu l-a chemat Branza, c-or fi fost mari oieri in sat ale lui neamuri,hai mai bne sa asociem odraslei un prenume ca Tony neaparat cu "y" scris sau un Narcis ca asa poate au noroc copchii si ajung mari vedete internationale.Acum am bagat de seama, ca e la moda ca parintii surescitati de kilogramele de telenovele vazute, sa le zica progeniturilor lor dupa vreun personaj neaparat pozitiv si avut.Asa se face ca aud tot mai des pe strada Pedro,Francisca sau Fernando si nu, nu sunt neaparat de etnie rroma daca asta era primul gand.Mare noroc ca am avut parte de seriale ca Dalles sau Tanar si nelinistit ca am putut sa ne alegem cele mai mirifice prenume, ca altfel ramaneam cu Vasile,Ion sau Maria si nu era domnule prea la moda.Ce o fi in capul parintilor care vor ca al lor viitor om mare la un moment dat, sa duca in spate toata viata vreun diminutiv si nu ca si alint de genul Costelus,Mirel sau Mariuta.Cum o fi la 100 de kilograme sa te prezinti asa?Unele nume au pornit din porecle(Cartoafa si Corcodel sunt personaje reale din satul bunicilor mei, oameni in varsta care au predat stafeta copiilor si nimeni din sat nu ii stie altfel chiar de ei vor sau nu, urmand ca pe buletin la un moment dat sa fie stantat la fel:"decat sa ii zic mama Gheorghe si sa nu il stie nimeni...").Da stiu, prenumele ca si parintii nu ti-i alegi zice vorba din strabuni,de aici cred eu pornesc multe frustrari ale oamenilor chiar si adulti fiind,badjocoriti inca din copilarie de numele sau prenumele lor si nu de ceea ce sunt.Si atunci ma intreb, de ce vrem sa provocam asta copiilor nostri?

Hai sa am un an bun!

Cum imi aleg filmele

Nu ascult niciodata criticii specializati de filme la radio sau tv, care incearca sa imi induca starea necesara de hipnoza ca eu sa imi iau frumusel portofelu' si sa purced in transa spre cinema sa vad nu stiu ce film premiat.La fel si cu putinele carti pe care le citesc..Cum as putea asculta la o tanti botoxeana care imi zice duios ca filmul anului e "za muvi", sau la coada in magazin, doi porumbei care isi vorbesc doar cu diminutive in spatele meu si zic cat de "cuul" a fost ultima lor vizionare.
Refuz sa ascult astfel de sfaturi si le iau in considerare doar pe cele ale prietenilor mei care ma cunosc si imi stiu optiunile.Stiu sigur ca imi va placea, ca nu pierd timpul aiurea, de ce sa risc altfel?
Pentru faptul ca revad a mia oara Amelie Poulain si nu vreo productie americana de mare succes tot lor le multumesc.
Nu vreau sa inchei facand o recomandare si riscand sa cad in propria mea capcana de ipocrizie, vreau doar sa stii tu, cel care ma urmaresti cu placere aici, ca am vazut "Mary and Max", o animatie de anul acesta si ca am sa o revad si maine si poimaine, obsesiv, sa ajunga si ea sa faca o mie de vieti prin ochii mei.
Asa ca daca nu te uiti la "za muvi" diseara, poti sa imi iei in considerare optiunea.

Draga colesterol

Ce bine ca a trecut partea aia din an care imi obosea matu'.Nu sunt o prietena mare a legumelor decat daca sunt insotite de o palma de carne.Iubesc animalele foarte mult,dar sunt mult prea egoista si iubesc mult mai mult caldura intestinelor mele cauzate de placerea unui sos asezat tacticos peste un gratar.
Daca e sa fiu invitata la un restaurant de catre un june care spera ca va scapa ieftin cu mine alegandu-mi o salata, ca e trecut de ora 19, ghinion pentru el, mananc si beau cot la cot.Sunt o gurmanda si salivez numai daca citesc un articol prost scris si fara poze dintr-un ziar.Ma abtin cu greu cand de sarbatori trec prin zeci de vizite cu zeci de feluri de carnati si sarmale.Defapt nu ma abtin.Fac abuz.Mananc pana nu mai pot respira si nici o molecula de apa nu poate sa isi faca loc.Respir greu, gafai dar nu renunt la ultima imbucatura.Nu am cum sa fiu vreodata o printesa, e drept nici rude regesti nu am, dar nici ca o adevarata lady nu ma pot purta in societate cand imi sclipesc ochii la vederea platourilor de sarbatori.Urasc sa fac parte din statisticile care spun ca:"romanii ajung la spital de sarbatori fiindca baga in ei facand excese", de aceea am o limita doar de mine stiuta.Ce delicata sunt...ca o gazela stiu.
Asa ca draga colesterol, nu te supara pe mine nici anul asta,ca ti-am dat peste cap planurile, dar sa stii ca o sa ma fac mare de la anu'(si nu in greutate sper), si o sa fiu mai prietenoasa cu tine,hai noroc, ca merge de minune un vin sec in cinstea ta.

I feel good and I listen Mr Buble

Din femeia de servici' in femeia fara servici' peste noapte

O data cu primii fulgi de nea( azi sunt poeta),s-a sfarsit si cariera mea mirifica plina de "succesuri" in vanzari.Geobles pe neasteptate, m-am culcat angajata si m-am trezit somera:)eu si Geoana:)Da nu stiu cum si de ce nu sunt crizata, nervoasa si iritata cum ar fi trebuit.Nu am bocit ca nu mai am job, nu am luat calmante, nu mi-am taiat nici o vena, ba din contra ma simt mai bine.Eu oricum sunt puturoasa si nu vreau sa schimb asta,o sa urmeze o perioada care o sa ma bucure mult cand trezirea de dimineata va fi prelungita pana in pranz.O sa pun mana frumos si o sa termin de citit cartea inceputa acum 6 luni, spre disperarea prietenei mele harpiste care mi-a imprumutat-o, o sa vad toata lista de filme recomandate de prieteni, cate 3, 4 pe zi, o sa fac placinte cu foi de casa ca am timp sa las drojdia la dospit.O sa am timp cacalau sa fac hand-made-urile pentru targ de martisor, nu o sa mai injur in trafic la volan, o sa circul cu metroul mai mult si o sa le zambesc oamenilor frumosi.Asta e, ma imbrac mai gros si abia astept sa port fularul meu imens si colorat, pe care l-am ignorat de cand aveam masina.O sa ma ierte, stiu si o sa se bucure cand o sa il scot din nou in lume.Gata cu "prostitutia", o sa fac numai ce imi place sa fac, fara sa imi mai fie teama de consecinte.Daca nici femeie de servici' nu se mai cauta...atunci ce sa mai zic.

Donsoara fara servici' asculta...

Imi cam place cum zic oamenii astia aici..fin...

Sfarsitu' lumii sau sarbatorile la noi

Daca dispari de pe pamant ceva vreme, zile,luni si revii si vrei sa afli in ce perioada a anulul te afli, nu iti trebuie mult sa realizezi ca ai ajuns exact in isteria sarbatorilor.De ce? E lumea cu zambet pe fata si vesela?Ei, dar de ce cand e mai simplu sa fii isteric si nervos, sa claxonezi in trafic si sa injuri la cozi.La noi sarbatorile in loc sa creeze fericire, creeaza pentru unii rautate si falsitate.Ma enerveaza la culme mesajele umanitare din exces in perioada asta si emisiuni tv cu acceasi placa :"fii mai bun de sarbatori".Incercarea asta artificiala de a transforma mintile oamenilor exagerand cu "bucuria ce trebuie sa izvorasca din suflet", fac sa am asa o senzatie nu tocmai placuta si sa astept sa treaca totul, sa imi fac eu zilele cum vreau nu cum vor altii sa mi le impuna.
Inca se simte comunismul care ne apasa de cum intri in magazine unde parca e anuntat sfarsitul lumii si trebuie sa te aprovizionezi cel putin pentru cateva ani.
Trebuie sa te plangi ca si anul asta sarbatorile te-au prins fara bani si anul ce va urma poate va fi unul mai bun si vei castiga la loto,vreun bilant tot trebuie sa faci din care iesi mereu in minus ca sa ai ce spera de la anul ce va veni, asa e la noi din pacate.
Nu inseamna ca sunt uracioasa si o victima permanenta a sistemului, nici cum, cadourile care ma surprind,sarmalele imense de acasa cu mamaliga si ardei iute,caltabosii de 2 metri si zapada care scartaie sub bocanci, ma bucura mereu.Ce imi doresc este ca si altii sa se uite mai bine langa ei...

Ce mai asculta donsoara di servici'

Miros de piele descompusa

Iubesc spuma de baie.Fac exces de fiecare data si nu ma mai satur sa o strang in pumn.Fac inghetata, copaci, flori, vata pe bat din ea si imi experimentez mereu aceasta arta pana mi se increteste pielea de la apa fierbinte.Cat de usoara e spuma,imi imaginez ca sunt Creator si fac zeci de nori si le dau apoi drumul in atmosfera.Cand eram mica stateam cu orele in cada,o goleam si reumpleam de zeci de ori,pana enervam pe toti din casa.Imi aduceam langa cada carti, fructe,ceai si participam la descompunerea pieli.Acum din cauza timpului, baia a fost inlocuita cu dus,iar spuma cu un rasfat mai rar.Ador sa imi miros pielea dupa se se topeste toata spuma pe ea.O sa imi fac o planeta de spuma cand o sa fiu mare.

Timp

Vreau sa stau acum langa o soba undeva intr-o casuta de bunici cu ferestre mici si aburinde.Vreau sa coc pe plita mamaliga si sa o aud cum tremura de emotie.Pe foc sa sfaraie niste sarmale mari cat pumnu' da nacaz pentru pisicile care torc pe langa mine.Vreau sa ies in zapada pana la genunchi si sa ma dau cu sania pe dealuri, sa cada cate un turtur de gheata de la streasina casei si sa cred ca e inghetata;sa treaca timpul greu si sa uit in ce zi suntem;asa mi se facu un dor de bunici si de copilarie...

1 Decembrie